Cand operam tiroida si care sunt riscurile acestei interventii

Front view of mature woman holding pills and rubbing her neck with painStresul zilnic, alimentatia deficitara, lipsa iodului si predispozitiile din familie favorizeaza aparitia dereglarilor la nivel tiroidian, probleme ce pot aparea la nastere, adolescenta, menopauza si dupa varsta de 60 de ani. In cele mai multe dintre cazuri, acestea se trateaza pe cale medicamentoasa. In alte situatii insa, operatia de indepartare a tiroidei este solutia terapeutica salvatoare.

Situata la baza gatului, sub “marul lui Adam”, tiroida este una dintre cele mai mari si mai importante glande ale organismului, avand un rol esential in reglarea metabolismului prin hormonii secretati. Pe langa acest aspect, hormonii T3 si T4, produsi din iodul continut de alimente, au rol si in reglarea temperaturii corpului, in accelerarea sau diminuarea arderilor, in reglarea colesterolului si ritmului cardiac, in dezvoltarea tesutului osos si nervos, influentand, de asemenea, si tranzitul intestinal, hormonii sexuali, parul, pielea si unghiile.

Cele mai frecvente dereglari ale tiroidei apar fie din cauza deficitului de hormoni (hipotiroidia), care se poate corecta prin administrarea de medicamente, fie din cauza excesului de astfel de hormoni (hipertiroidie), care poate necesita tratament chirurgical.

“In hipertiroidie, operatia nu este mereu prima optiune, ci este recomandata doar in cazul in care  nu se obtine raspuns favorabil la tratamentul medicamentos sau la cel cu iod radioactiv, intr-o perioada de 3-6 luni. Exista insa si cateva situatii in care nu se asteapta, iar operatia este prima alegerea terapeutica, mai exact atunci cand un nodul a provocat paralizia corzilor vocale sau daca este vorba de cancer tiroidian la copii. La fel si in cazurile in pacientul inghite sau respira greu din cauza dimensiunilor marite ale glandei”, explica Dr. Raducu Stanciulescu, medic primar ORL, sef de sectie la Spitalul Elias, care efectueaza astfel de interventii si in cadrul Spitalului Metropolitan.

Cum se desfasoara interventia

Tiroidectomia implica efectuarea unei incizii deasupra sternului si o ablatie chirurgicala a unei parti sau a totalitatii glandei tiroide, in functie de gravitate optandu-se pentru tiroidectomie partiala, subtotala sau totala. Inainte de efectuarea operatiei se realizeaza o serie de analize care include dozarile hormonilor tiroidieni dar si ecografia tiroidiana, sciantigrafia, radiografia cervico-toracica, tomografia computerizata sau tehnica imagistica prin rezonanta magnetica.

Dr. Raducu Stanciulescu“Operatia se desfasoara sub anestezie generala si dureaza între 40 de minute si 2 ore, timp in care se efectueaza o incizie orizontala a bazei gatului. In functie de gravitate, se indeparteaza fie o mica tumora izolata, fie jumate din unul sau din ambii lobi care formeaza glanda, fie un lob intreg sau glanda intreaga. Incizia se va face la nivelul unuia din pliurile gatului, cicatricea estompandu-se odata cu trecerea timpului”, a adaugat Dr. Raducu Stanciulescu, medic primar ORL, sef de sectie la Spitalul Elias.

Refacerea postoperatorie este in general usoara. In cazul tiroidectomiei totale, este foarte important ca pacientul sa urmeze tratamentul permanent cu hormoni tiroidieni de sinteza, si asta pentru ca tiroida face parte din categoria organelor a caror functie o putem substitui prin administrarea de medicamente. Daca vorbim despre un nodul, se va lua o proba din acesta si se va analiza prin citopunctie, urmand ca, in cazul in care acesta este malign, sa se recurga, in majoritatea cazurilor, la scoaterea in intregime a glandei.

Ce riscuri implica tiroidectomia

Ca orice interventie chirurgicala, tiroidectomia implica anumite riscuri, precum hemoragia postoperatorie sau infectia plagii. Alte complicatii ale operatiei de tiroida sunt cele care privesc lezarea nervilor de la nivelul gatului si a paratiroidelor, glande ce regleaza metabolismul calciului si al fosforului.

Ca urmare a sectionarii nervilor se poate ajunge la pierderea partiala a vocii, precum si la raguseala permanenta sau temporara. Lezarea glandelor paratiroide poate se poate face direct sau indirect (prin afectarea vaselor sanguine ce iriga glandele paratiroide), si are drept consecinta hipoparatiroidismul tranzitor sau permanent, lezarea uni- sau bilaterala a nervilor recurenti, cu afectarea vorbirii, tranzitorie sau permanenta, hematom si insuficienta tiroidiana, a carei intensitate depinde de cantitatea de tesut tiroidian extirpata sau de prezenta autoimunitatii. De asemenea, aceasta poate duce la scaderea nivelului de calciu din organism, producand tetanie sau spasmofilie. De cele mai multe ori, aceasta situatie este tranzitorie, paratiroidele recuperandu-si, in cele din urma, functia secretorie.

In general, aparitia acestor complicatii este foarte rara, riscul fiind mai mic de 2%. Cel mai frecvent au loc in cazul pacientilor cu timori invazive, in cazurile cu implicare a ganglionilor limfatici sau la pacientii cu gusa mare, care ajunge pana sub clavicula. Totusi, riscurile trebuie discutate in detaliu cu pacientul, pentru ca acesta sa inteleaga atat motivele operatiei, metodele alternative de tratament, precum si avantajele si dezavantajele interventiei.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns